Tara Iancului- Iubirea mea
   

 

 
acasaactiunidocumentealaturi de noice dorimcraisorii


         PROGRAM DE DESFASURARE
a Festivalului cultural-patriotic „Tara Craisorului” editia a 2-a - 2009Etapa a II-a, Buces 23.05.2009

         

1. Monumentul de la Biserica din satul Mihaileni, comuna Buces

         - 09:00 - 09:15 - Imnul Romaniei
         - Cuvant de bun venit - Primar (prezentarea comunei Buces)
         - Cuvant de bun venit (Prezentare echipaje scoli + program) Director, prof. Ancuta Ioan
         - Semnificatia momentului - Marginean Ioan Paul (presedinte Asociatie)
         - Moment de reculegere
         - Depunere coroane pe melodia Imnul Eroilor „Pui de lei”
         - Parastas, Rugaciune
         - Cuvant parinte Coroi Petru
         09:15 – 09:25 - Deplasare in centrul comunei la monument „Simion Groza”

         

2. Monumentul din satul Buces, de langa Primarie

         - 09:25 – 09:40 - Depunere coroane pe melodia „Duhul lui Iancu”
         - Rugaciune
         - Moment de reculegere
         - Cuvant parinte Craciun Ioan
         - 09:40 – 09:50 - Deplasare in satul Dupa Piatra

         

3. Monumentul din satul Dupa Piatra

         - 09:50 – 10:10 - Depunere coroane pe melodia „Marsul lui Iancu”
         - Rugaciune
         - Moment de reculegere
         - Cuvant preot protopop Jorza Ioan
         - Cuvant Presedinte Marginean Ioan Paul
         - 10:10 – 10:20 - Deplasare la scoala „Ion Buteanu”

         

4. Scoala Generala cls. I-VIII „Ion Buteanu” Buces

         - 10:20 – 10:50 - Cuvant Director, prof. Ancuta Ioan
                  - Cuvant Presedinte Marginean Ioan Paul
                  - Sfintire placa de comemorare
         - 10:50 – 11:20 - Pauza in scoala
         - 11:20 – 12:00 - Concurs – Proba I si Proba a II-a
         - 12:00 – 12:20 - Deliberare juriu
         - 12:20 – 13:30 – Simpozion + Premiere

Asociatia „Tara Iancului-Iubirea Mea”-Deva
Scoala Generala cls.I-VIII „Ion Buteanu”-Buces
Presedinte, Marginean Ioan Paul
Director, prof. Ancuta Ioan

          


          JUDETUL ZARAND, UN JUDET DESFIINTAT IN ANUL 1876

                    
          studiu realizat de Viorel Gh. Tigu
          Universitatea dc Vest "Vasile Goldis" din Arad, Facultatea de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative

          
          Abstract
          
          The study entitled The Zarand County- a county eliminated in the year 1876, written by Viorel Gh. Tigu, art historian, presents the historical importance of a county that has been preserved as the most Romanian administrative- territorial unit beyond the mountains being suppose to become a new administrative unit in the West of the Apuseni Mountains.
          Pe valea Crisului Alb, incepand de la actualele localitati Gurahont - Iosasel se intindea, pana la circa 30 km. est de localitatca Brad, adica pana pe la izvoarele Crisului Alb si pana in apropicrca Abrudului, pe o lungime de 70 km. si 15-20 km. largime, in bazinul acestei vai, Tinutul si comitatul Zarandului, intre masivele muntoase ale Bihorului si Moma Codru, la nord si Muntii Zarandului si cei Metalici la sud, cuprinzand 90-100 dc localitati, de deal si munte, comitat ce avea capitala la Baia de Cris.
          Acest comitat sau judet a avut cea mai lunga viata dintre toate unitatile administrative, la nivelul judetului, cunoscute pe teritoriul Ardealului, cu toate ca istoricii nostri nu au remarcat vechimca lui. In Cronica notarului anonim al regelui Bela al II-Iea al Ungariei, scrisa pe la mijlocul secolului XII se vorbcstc de fortareata Byhor si ducele Menumorut si se spune cum a trecnt acest ducat in stapanirca ungurilor in urma actiunilor intreprinse de Usubuu si Veluc, oamenii lui Arpad.
          Drept "recunostinta” pentru serviciile aduse de catre acestia lui Arpad, cronicarul, in cap. 52 al lucrarii sale. povesteste cum au fost rasplatiti ei si spune:
          "...Apoi ducele (Arpad) a dat lui Usubuu...pentru serviciile sale, fortareata Besprem cu tot ce-i apartinc. Si lui Veluguiu (Veluc) i s-a daruit Comitatul Zarandului si tot asa celorlaltii nobili le-a impartit onoruri si proprietati..."
          Exista insasi o problema cu aceasta cronica a lui Anonimus si anume: daca acel presupus notar al regelui Bela al II-lea ar fi scris cronica sa in prima jumatate a veacului XII, cum se presupune, atunci, inaintea acestei Cronici a fost Codex Rahonczi (vezi NOTA 1), redactat intre jumatatea secolului XI si inceputul secolului XII, care ne spune cu totul altceva despre unguri, la fel ca si "istoricul" Arthur Koestler in cartea sa intitulata “Al treisprezecelea trib: Kazarii” (vezi NOTA 2) Sa se inteleaga ca nu se contesta prezenta voievodatelor romanesti la sfarsitul secolului IX, dar se contesta prezenta ungurilor in Transilvania pana in secolul XII, cu atat mai mult cu cat Codex Rohonczi este foarte clar, spre deosebire de Koestler care face un "ghiveci" istoric, punand prezenta lor, in aceleasi perioade, in spatii diferite si jongland cu datele foarte "ciudat". Aceste "danii" facute de Arpad unor luptatori ai lui, din pamant strain de ei, nu cred ca au existat, nu aveau cum, doar daca accst ,,notar anonim" a mintit pentru a impinge prezenta ungurilor in Tranailvania, cum ca ar fi mai veche. Este posibil sa fi mintit, deoarece intre anii 1064-1101, in spatiul romanesc a domnit pestc romani (blaki - vlahi) domnitorul Vlad. iar tara se numea Dacia si se intindea de la Tisa la Nistru si Marc, de la Dunare spre nord pana la izvoarelc Nistrului, fiind un stat centralizat, asa dups cum ne spunc Codexul Rohonczi. Dacat asa este, atunci vechimea Comitatului Zarandului poate fi plasata si inaintea secolelor XI -XII, dar si atunci suficient de veche ca sa ne atentioneze ca am avut impartiri administrativc care nu deranjau cu nimic statul centralizat si care erau cunoscute de populatiile care ne inconjurau geografic. Cat despre asa zisul "duce" Arpad, al notarului anonim, a fost un simplu conducator, deoarece cuvantul de "duce" provine de la latinescul duco, ere, duxi, ductum, verb de conjugarea I-a, care inseamna, in primul rans a duce (dupa sine) si abia in al doilea rand a conduce dansul, a duce armata…(cf. Dictionar latin- roman, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1966, p.108) “Duce” cu inteles nobiliar s-a extrapolat peste cel “militar” de la inceputuri, primind intelesul de azi, cand biserica si puterea au avut interese comune.
          Daca a existat acest judet cu numele de “Comitatum”, el n-a putut fi in alta parte decat numai langa Ducatul, sau Tara Byhorului a lui Menumorut, cuprinzand aceleasi limite naturale impuse de situatia lui geografica, pe care le-a avut permanent pana in anul 1876. Nu intelegem insa din ce cauza istoricii si cercetatorii nostrii nu vor sa aminteasca nimic de acest “comitat”, inainte de secolul al XII-lea, caci iata ce citim in Istoria Transilvaniei in legatura cu semnalarea primelor organizatii administrative in acest teritoriu: “Este semnificativ faptul ca in prima jumatate a secolului al XII-lea este pomenit documentar un singur comitat, al Bihorului, toate celelalte sunt pomenite de abia in a doua jumatate, mai precis pe la sfarsitul veacului al XII-lea (Dabaca, Crasna- 1164, Solnoc- 1166, Cluj, Alba, Timis- 1177, Satu-Mare- 1184, Cenad- 1197, Caras- 1200) (vezi NOTA 3)
          Aici sunt trecute toate aceste judete amintite in actele din sec. XII, dar dupa cum vom vedea, nu ni se spune nimic de Zarand, ca singurul si cel mai vechi comitat, amintit de aceasta cronica, pe suprafata Ardealului, inaintea tuturor celorlalte si chiar inaintea Bihorului. Se pune intrebarea: de ce?
          Este adevarat, Anonimus isi scrie cronica sa Faptele ungurilor, Gesta Hungarorum, pe la sfarsitul secolului al XII-lea si a folosit alte documente de la sfarsitul secolului al XI-lea, precum si izvoarele care i-au stat la indemana in calitate de mare demnitar la curtea regala, ca si traditia orala, vie inca, din vremea sa, dupa cum afirma Istoria Transilvaniei. (vezi NOTA 4)
          Si aici este aceeasi neconcordanta inre Codex Rohonczi si datele furnizate de Istoria Transilvaniei, datorita, pe de o parte, inexactitatilor lui “Anonimus”, iar pe de alta parte ca in 1961 nu a fost tradus si publicat Codexul Rohonczi ca sa se poata face un studiu comparativ. Ceea ce merita subliniat este ca in acest Codez Comitatul Zarandului nu apare. Apar insa localitati, cetati- fortarete, ca Ineul la 1080, ori Aradul la anul 1086, care existau, aveau garnizoane si erau centre vitale de aparare. Acest judet, dupa cum am aratat mai sus, a dainuit cca. 960 de ani, pana in 1878, cand a fost desfiintat si incorporat, o parte comitatului Arad, iar cealalta Hunedoarei. In rastimpul de aproape o mie de ani, la conducerea lui a ajuns, in repetate randuri, elementul romanesc local ca singurul element care l-a populat tot timpul, nu in majoritatea lui ci in majoritate de 98% si care s-a mentunut in aceeasi proportie in toata aceasta perioada de timp.
          Cronicile amintesc ca romanii de aici si-au avut voievozii lor nationali: astfel la anul 1404 e amintit voievodul Balea (Bale), fiul lui Boariu, cu resedinta in localitatea Criscior (Hunedoara) (vezi NOTA 5) Viata administrativa romaneasca aici este confirmata si de alte izvoare care spun ca spre nord de Mures, in “Tara Zarandului”, se pomenesc in veacul al XIV-lea si al XV-lea mai multe districte romanesti (districtus olahales). (vezi NOTA 6) In timpul evului mediu nicaieri pe suprafata Ardealului nu a fost mai vie si mai treaza constiinta nationala si sociala a romanilor ca in acest tinut, de a-si apara drepturile stravechi. Aici izbucneste revolutia lui Horea, la anul 1784, dupa cum relateaza N. Densuseanu in lucrarea sa “Revolutia lui Horea”, prin proclamatia lui Crisan la biserica din Curechiu (Hunedoara). Dupa cum reiese, revolutia lui Horea de la anul 1784, izbucneste aici in judetul Zarandului, in noaptea de 1 spre 2 noiembrie 1784. Urmasii acelorasi romani din Zarand, dupa 64 e ani iau parte din nou cu toata energia si la luptele de la 1848, avand in fruntea lor pe Iancu, iar ca prefect al acelui comitat pe Ioan Buteanu, care, cazut in mainile lui Hatvany la Abrud, a fost executat prin streang de calaii acestuia in satul Iosasel de la marginea Zarandului, in luna mai 1849. Aceasta zona romaneasca cuprindea regiunea Muntilor Apuseni si anume: cercurile Campeni, Abrud in intregime, precum si cercurile muntoase Ilia, Huedin, Turda si Zarand.
          Regiunea aceasta insuma in total circa o zecime din teritoriul Principatului Transilvaniei, avand o populatie de aproximativ 160.000 de oameni.
          La aceasta revolutie din 1848 iau parte, alaturii de fratii lor, ca si in anul 1784, romanii din Zarand. Dupa infrangerea revolutiei ungare, ca reprezentanti ai romanilor zarandani, ajung in dieta din Pesta oameni de atitudine in frunte cu Iosif Hodos si Simeon Borlea care, prin energia si curajul cu care au revendicat drepturi nationale pe seama romanilor au pus la grea incercare opinia guvernantilor, mai ales cu ocazia votarii legii pentru “unirea” fortata a Ardealului cu Ungaria, in dieta de la Cluj, la anul 1865 si a legii nationalitatilor si invatamantului, incat rezultatul atitudinii acestor deputati romani, ai Zarandului, a fost ca in anul 1849 si pana la 1876 a avut o conducere romaneasca, a fost desfiintat total prin legea despre modificarea teritoriilor unor comitate, votata in anul 1876.
          Iata cum ni se relateaza faptele: in sedinta dietei de la Pesta tinuta la 30 mai 1876, in legatura cu discutarea acestei probleme a vorbit deputatul roman Constantin Gurban, care a spus urmatoarele:
          “In toamna, cand mai intai a fost vorba despre acest proiect de lege referitor la modificarea comitatelor, o foaie din capitala, despre care se afirma ca ar sta in legatura apropiata cu cancelaria ministrului de interne, ziarul “Eleonor”, a semnalat mai intai intr-un numar al sau proiectul acesta de lege.
          Nu mi-am insemnat cuvintele, dar expresiile aveau cam intelesul acesta: Iata planul rotunjirii ce se va face ca maghiarimea din Trei Scaunele Ardealului sa fie o puternica fortareata de aparare contra invaziei dusmanoase din Valahia.
          Iata Fagarasul nu se va mai putea opune ordinatiunilor ministeriale.
          Iata comitatul Zarandului, cuibul Hodosestilor si Borlestilor se sterge de pe suprafata pamantului.
          Nationalitatii maghiare I se da deci placuta ocazie de-a contopi in sine celelate nationalitati!
          Eu nu am nimic de obiectionat daca guvernul vrea sa arondeze din nou tara asa cum cer interesele sale. Dar ca motivul principal in momentul de fata il formeaza interesele nationale, asta trebuie sa condamn.
          E atat de temuta Romania pentru Monarhia Austro- Ungara cu 36 milioane de locuitori, incat a necesitat guvernul sa faca o noua arondare a tarii?
          Dar tinutul Fagarasului dintr-un colt de tara e in stare sa bage frica in guvern?
          Si Hodos si Borlea, care slava Domnului, nu sunt inca pe lumea cealalta, au comis pacate atat de mari, incat pentru ei trebuie dus la groapa un comitat intreg, impreuna cu numele ce-l are? Nici n-ar crede omul si totusi asa este”

          In sedinta dietei din 7 iunie, la acelasi subiect vorbeste si S. Borlea, deputat de Zarand, care se opune la desfiintare si cere o noua arondare, comitatul Zarandului sa se compuna:
          a. din teritoriul actual al comitatului Zarand.
          b. din comunele comitatului Hunedoara, incepand de la Soimos, care se afla pe malul drept al Muresului langa Radna (Arad) in vecinatatea comitatului Zarand si
          c. din tinutul Campenilor din comitatul Alba, care se afla intre raul Cris si Aries. Centrul comitatului sa fie Baia de Cris. (vezi NOTA 8)
          Propunerea deputatului Borlea nu se primeste si dieta voteaza ca unele comune ale acestui comitat sa treaca la comitatul Aradului, iar altele la comitatul Hunedoarei.
          Cu aceasta hotarare se lichideaza definitiv cel mai vechi si cel mai romanesc comitat al Ardealului, care avea aceeasi forma si arondare la desfiintarea lui in anul 1878, ca si la venirea ungurilor in Campia Tisei. Care au foat consecintele desfiintarii acestui comitat pentru populatia acestui tinut? Inainte de desfiintare si alipirea lui la comitatele Arad si Hunedoara, capitala lui era Baia de Cris, situata tocmai in mijlocul acestui tinut, iar cea mai indepartata comuna de acest centru aflandu-se la o distanta de circa 45 km. Dupa noua arondare si anexarea acestui tinut la judetele vecine, cercurile Brad si Baia de Cris au fost trecute comitatului Hunedoara, cu capitala la Deva, ce se afla la o distanta de 37 de km, respectiv 45 km. de aceste centre de plasa, dar cum intre Brad si Deva se circula foarte greu, populatia, cand avea nevoie a se deplasa in capitala judetului, trebuia sa fac un inconjur, o data de la Brad la Arad pe o distanta de 165 de km. iar a doua oara de la Arad la Deva, o alta distanta de 154 km., adica 319 km. Daca mai avem in vedere ca unele localitati se mai aflau si ele la o distanta de peste 30 de km. de centrele Brad si Baia de Cris, cetateanul care avea probleme trebuia sa cheltuiasca o avere cu aceste drumuri si sa piarda o saptamana dus si intors pe aceste cai. Aceasta a fost consecinta si rezultatul imediat al acestei impartiri arbitrare si la fel s-a intamplat si cu celelalte parti anexate comitatului Arad.
          Cercul si plasa Halmagiului, care a fost anexata Aradului se afla la o distanta de cca. 120 km. de Arad si acesti locuitori din aceste parti n-au fost mai fericiti ca cei anexati Hunedoarei. Cetatenii acestor teritorii ale fostului comitat Zarand, anexati comitatelor vecine, unitati cu altfel de structuri geofizice si economice, fiind supusi unor administratii straine de interesele lor specifice, nefiind cunoscute si intelese, au fost desconsiderate, iar ei in foarte multe cazuri au fost supusi la tot felul de sicane administrative. Situatia geofizica a acestui teritoriu, tinutul intreg fiind o regiune muntoasa cu foarte putin teren agricol si acesta numai pe langa albia Crisului a impus populatiei din aceste regiuni sa recurga la cele mai ingenioase mijloace pentru a-si asigura existenta. Fiecare trebuia sa fie in acelasi timp agricultor, pomicultor, crescator de vite, muncitor in exploatarile silvice, apoi meserias creand o adevarata industrie casnica din produsele lemnoase, pe care apoi, fiecare din ei le-au comercializat, transportandu-le cu carutele sau pe cai pana la mari departari, cum au fost ciubararii de pe valea Ariesului si spatarii din jurul Baii de Cris, care colindau cu produsele lor in patru tari, inaintea primului razboi mondial.
          Doua patente imperiale date in 1852/53, le-a asigurat dreptul de a-si desface aceste produse ale lor de i9ndustri casnica, pe toata suprafata Ungariei, scutiti de orice impozite si taxe, dar aceste drepturi au ramas mai mult pe hartie, caci in realitate li s-au creat felurite sicane in exercitarea acestor drepturi, iar guvernul din Bucuresti, inainte de anul 1932, nu le-a recunoscut aceste drepturi speciala, acordate pe seama lor.
          Cunoscand realitatea situatiei acestui tinut, din care se desprinde motivul care a dus la aceasta desfiintare, ne intrebam daca nu a sosit timpul sa se puna capat acestei stari de lucruri, revizuindu-se acest act de razbunare al trecutului fata de acest teritoriu si de populatia lui si sa se reinfiinteze acest judet al Zarandului. Ardealul romanesc nu se poate lipsi de numele Zarand care a fost mandria lui, dupa cum nu se poate lipsi de numele lui Horea, Closca si Crisan, sau Avram Iancu cat si de protoistoria si istoria lui, fiind cea mai veche unitate administrativa, aflata aici la venirea ungurilor si amintita in vechi cronici, tinut care s-a pastrat ca “cea mai romaneasca unitate administrativa a teritoriilor de dincoace de munti”. Am fi cu totul nerecunoscatori si nedemni de trecutul acestor locuri daca azi nu am reinvia numele si organizarea lui, ca o noua unitate administrativa in vestul Muntilor Apuseni.
          In felul acesta s-ar crea o unitate omogena din toate punctele de vedere a Transilvaniei.
          
          NOTE
          1. Enachiuc Viorica, “Rahonczi Codex”, Bucuresti, 2002
          2. Koestler Arthur, “Al treisprezecilea trib: Kazarii”, ed. Nagard (Dragan), p.l.ap., 1987
          3. “Istoria Transilvaniei”, v I, editia a II-a, Bucuresti, 1961, p.122
          4. Idem, v I, p.98
          5. Densusianu Nicolae, “Revolutia lui Horea in Transilvania si Ungaria, 1784-85”, Bucuresti, 1884, p.168
          6. “Istoria Transilvaniei”, v I, editia a II-a, Bucuresti, 1961, p.168
          7. Idem, v II, p.111-112
          8. Pacatianu. T.V. “Cartea de aur”, v VI, p.168

          

 


 
   

unique visitor counter

Situl a fost creat in august 2008
© 2008 "Tara Iancului- Iubirea mea"