Tara Iancului- Iubirea mea
     

 

 
acasa actiuni documente alaturi de noi ce dorim craisorii

  I.
II.
III.
BIBLIOTECA
VORBE ALESE
DOCUMENTELE DE LA ACTIUNILE ASOCIATIEI
 

PROGRAMUL
concursului cu premii „Tara Craisorului” Editia I- 2008 pentru comemorarea a 160 ani de la Revolutia Româna din Transilvania si 90 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Tara Mama.


         Avem deosebita placere de a va invita sa fiti alaturi de noi si sa ne sustineti la concursul cu premii „Tara Craisorului” Editia I- 2008 pentru comemorarea a 160 ani de la Revolutia Româna din Transilvania si 90 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Tara Mama, care va avea loc la Caminul Cultural din Cricau în data de 12 octombrie 2008, ora 14,00.
         Programul zilei:
         - 14,00- în Centrul de Documentare si Informare din Scoala cu clasele I-VIII „Decebal” Cricau
         - Prezentarea panoului publicitar „FAPTE, JERTFE SI EROI DIN COMUNA NOSTRA”- (proba de concurs)
         - 14,30- Vizitarea bustului lui Avram Iancu din parcul central din Cricau si pelerinaj la casa lui Axente Sever
         - 14,45- Vizitarea Expozitiei Etnografice din Cricau
         - 15,00- la Caminul Cultural din Cricau- Moment folcloric: Doina Iancului- (proba de concurs)
         - Cântece istorice- Craisorul muntilor
         - Recital de poezii
         - Sceneta
         - Solisti vocali: Muntean Madalina, Maturar Emilia, Moldovan Simona, Comaniciu Anca
         - Rapsod popular: Lazarescu Ileana
         - Calusarii din Cricau
         - Dansuri populare din Cricau
         - 17,00- Spectacol folcloric:
         - Ansamblul Folcloric „Augustin Bena” Alba, condus de prof. dirijor Gheorghe Burz
         - Solisti populari: Roxana Reche, Nicolae Tuhut, Maria Filimon, Floricica Moga, Dorina Narita
         - Din spectacol nu vor lipsi: Marinela Baba, Adrian Tiboc, Cosmin Toma, Bobolar Ovidiu
         Initiatori proiect: ASOCIATIA „TARA IANCULUI- IUBIREA MEA”
         Organizatori:
         - CONSILIUL LOCAL CRICAU SI PRIMARIA COMUNEI CRICAU
         - ASOCIATIA „CRICAU-2000”
         - SCOALA CU CLASELE I-VIII „DECEBAL” CRICAU
         Parteneri:
         - CONSILIUL JUDETEAN ALBA

 

MATERIALE PREZENTATE IN CADRUL CONCURSULUI


ACTIVITATEA POLITICA

         In preajma izbucnirii revolutiei facea parte dintre fruntasii intelectualitatii românesti transilvanene, luptatoare pentru emancipare sociala si nationala. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848 si conducatorul cetelor inarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni, in rândurile carora si-a câstigat o mare popularitate.
         Punerea greoaie in practica a legii privitoare la desfiintarea iobagiei in Transilvania, refuzul guvernului revolutionar ungar de a acorda libertati nationale românilor si votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea fortelor revolutionare române si ungare si la ridicarea taranimii la lupta pentru rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Avram Iancu a devenit conducatorul ostii taranesti antirevolutionare. In fruntea acestei osti si in colaborare cu autoritatile militare austriece a organizat apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale trupelor revolutionare maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "craiul muntilor".
         Pe 4 mai 1849 a dat o noua organizare civila Muntilor Apuseni. In vara anului 1849 a efectuat o sedere de 10 luni la Viena, unde a tinut legatura cu autoritatile imperiale austriece.
         Luptele din Muntii Apuseni slabisera atât fortele revolutionare ale maghiarilor cât si pe cele ale românilor. Armata tarista, chemata in ajutor de imparatul Austriei, Franz Joseph, a infrânt armata revolutionara maghiara la Sighisoara. Coplesite de armatele austriece si de cele rusesti, tradate de unii generali, trupele revolutionare maghiare au capitulat la Siria pe 13 august 1849.


ANUL REVOLUTIONAR 1848- EVENIMENTE CARE AU AVUT LOC IN SATUL CRICAU

         In zilele de 25-27 septembrie 1848, are loc a treia Adunare de la Blaj. In prezenta reprezentntilor natiunii romane in frunte cu Simion Barnutiu, Avram Iancu, Al. Papiu Ilarian impreuna cu aproximativ 60.000 de romani inarmati este respinsa uniunea Transilvaniei cu Ungaria si declara ca nu recunosc guvernul de la Pesta. Avram Iancu este numit prefect general-conducatorul miliatr ( ministru de razboi) al revolutiei romane din Transilvania.
         Se va trece la mobilizarae generala conform dispozitiilor comitetului national si ale autoritatilor militare imperiale. Se organizeaza 15 prefecturi conduse de un prefect cu atributii militare si administrative. Cea mai importanta este Legiunea Auraria Gemina condusa pana la sfarsit de prefectul Avram Iancu ajutat de viceprefectii Ioan Balas, Simion Prodan, Ioan Constantin. In decembrie 1848 legiunea era alcatuta din 8 tribunate: Alba Iulia, Presaca, Ampoita, Telna, Cricau, Galda, Aiud, Rimetea si Magina. Una dintre cele mai sangeroase ciocniri din munti are loc la Zlatna si in imprejurimi. Iancu, in momentul dezastrului plecase din Campeni spre Cricau in vederea organizarii temeinice a cetelor viceprefectului Ioan Balasa care era constient de iminenta unor atacuri ale ungurilor din Aiud. Avram Iancu ramane aici pana pe dat de 24 octombrie.
         Organizarea taberei de la Cricau a a provocat o neliniste indreptatita in randul garzilor din Aiud, care incep sa trimita prin sate iscoade cu scopul de a urmari miscare romanilor. Este omorat Teodor Beldea care iesise, in curtea casei sale „ cu o cana de vin si bine dispus cum era, intrerupe vorbirea unor calareti unguri ce se oprisera la poarta casei sale spunand cam apasat: „Ho, ho, jupane, ca tara-i cu Domni!(...) Un calaret numai decat i-a pus pistolul in piept si cun foc l-a doborat.
         In ziua de 28 octombrie, trupa condusa de contele Gabriel Bethlen, baronul Ioan Bamffi si capitanul Bumgarten cu o campanie de husari secui, 250 infanteristi si 100 de husari de la Teius pornesc intr-o expeditie de pedepsire a Cricaului si cu intentia de a patrunde in munti. Sunt intampinati chiar in hotarul localitatii la „paraul Cingaului si dupa o lupta apriga dusmanul e respins”
         „In 28 octombrie honvezii si husarii au patruns in Cricau. Romanii au asteptat tupilati si tacuti a locurile lor bine acoperite. Nu se simtea nici o miscare, incat ungurii erau nedumeriti si neorientati asupra situatiei romanilor. Unii calareti s-au apropiat la numai cativa pasi de garduri, fara a observa numic. Acesta pana cand unul din husari, un plutonier, descalecand s-a urcat pe un gard spre a cerceta bine terenul. Din intamplare, tocmai in dreptul sau se afla tupilat sub gard un vanator roman cu pusca in mana.. Acesta cum simte ungurul deasupra sa, in varful gardului nu face nimjic altceva decat ridica teava pustii si cun un foc zboara in aer pantecele dusmanului care cu un racnet infiorator a cazut la pamant. Husarii din jur, inspaimantati au inceput sa strige: „fugiti...a murit Bathory”- intrucat asa il chema pe comandantul cazut. A urmat apoi o lupta sangeroasa . In invalmasala produsa de teama de a nu fi incercuti, unguri au dat in retragere urmati indeaproape de cetele romanilor, care navalind dinspre vii, i-au taiat si doborat cu o nespusa inversunare, dupa cum povesteste Ioan Bologa Melintei, nu i-am putut urmari prea departe de Cricau intrucat in acea zi de toamna tarzie staruia o negura atat de deasa incat se vedea la numai cativa pasi de se impuscau ungurii intre ei”


AVRAM IANCU - CRAIUL MUNTILOR (1824-1872)

         Erou legendar al luptei romanilor pentru libertate nationala si sociala, Avram Iancu s-a nascut in 1824 la Vidra de Sus din Muntii Apuseni, ca fiu al judelui dominal Alissandru Iancu. Avand o situatie materiala buna, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului si Abrud precum si Gimnaziul din Zlatna. Dupa absolvirea Liceului academic al piaristilor din Cluj, incepand din 1844 a urmat la Facultatea de Drept din Cluj cursuri de pregatire pe langa Curtea de apel a Transilvaniei, devenind avocat in 1848. In preajma izbucnirii Revolutiei, Avram Iancu facea parte dintre fruntasii intelectualitatii romanesti din Ardeal, afirmandu-se ca un entuziast participant la lupta romanilor transilvaneni pentru emancipare nationala si sociala. Alaturi de preotul Balint din Rosia, a desfasurat o intensa activitate de pregatire a Revolutiei in Muntii Apuseni (martie-aprilie 1848), a celei dintai adunari de la Blaj a romanilor, din18/30 aprilie 1848, si a Marii Adunari de la Blaj din 3/15-5/17 mai 1848. Cu acest ultim prilej a fost ales in Comitetul National Roman, organ insarcinat cu implinirea programului de “egala indreptatire a romanilor” cu “natiunile privilegiate”. Dupa ce dieta maghiara din Cluj a proclamat “unirea” Transilvaniei cu Ungaria (29 mai 1848) si, mai ales, dupa represiunea sangeroasa la care s-a dedat reactiunea nobiliara maghiara in partile Aiudului, Avram Iancu a cerut Comitetului National ca romanii sa se opuna cu “lancea lui Horea” tentativelor grofilor maghiari de a pastra si accentua vechea stare de lucruri in principatul transilvan. Chemand multimea la lupta, el arata ca intreaga Europa “se inarmeaza pentru a izbandi libertatea. Romanii sa se pregateasca de asemenea fiindca a sosit timpul sa fie si ei liberi”. Inca de la 17 iunie 1848 cetele motilor, avand asupra lor pusti, lanci si coase, s-au adunat la Campeni, unde Avram Iancu a decretat trecerea bunurilor domeniale ale grofilor in proprietatea fostilor iobagi romani (17-18 iunie 1848). Totodata mai multe mii de moti s-au concentrat in tabara de la Gura Raului (20 iunie 1848), organizati in cete comandate de capitani, intocmai ca in timpul marii rascoale romanesti de la 1784 condusa de Horea. Prezent la cea de-a treia adunare de la Blaj (14/26-16/28 septembrie 1848) in fruntea a 6000 de moti inarmati, Avram Iancu a contribuit la adoptarea unui program de revendicari vitale pentru natiunea romana din Transilvania: schimbarea asezamintelor sociale si politice nedrepte; necesitatea de a se acorda drepturi politice romanilor; respectarea autonomiei Transilvaniei; alegerea unei diete reprezentative; constituirea unui guvern provizoriu; respingerea unirii silite a principatului Transilvaniei cu Ungaria; acceptarea constitutiei liberale adoptata la Viena la 25 aprilie 1848.
         Din initiativa Comitetului National au luat fiinta in intregul Ardeal 15 legiuni, alcatuite din tribunate si centurii, comandate de tribuni si centurioni. Desemnat prefect al Legiunii “Auraria Gemina” (din Campeni, Bistra si Bucium), Avram Iancu aflat in fruntea motilor sai, bine organizati militar, a respins atacurile detasamentelor nobiliare maghiare si ale regimentelor fidele guvernului din Pesta, pe linia Muresului (octombrie 1848), la Aiud, Turda si Cluj (noiembrie 1848). Patrunderea unei mari armate maghiare de pedepsire in Transilvania, comandata de generalul de origine poloneza, Jozsef Bem, in decembrie1848, a provocat schimbarea raportului de forte in favoarea inamicului; agresorii au executat peste 6000 de romani, pierderile de vieti in randurile taranilor romani ardeleni trecand in timpul Revolutiei de cifra de 40000. Singuri, motii din Apuseni, condusi de prefectii locali avandu-l in frunte pe “craiul muntilor” - Avram Iancu, s-au dovedit in masura sa intampine adversarul cu “un veritabil razboi national”. Desi duceau un adevarat razboi “de exterminare” impotriva romanilor, trupele maghiare invadatoare au suferit drastice infrangeri: maiorul E. Hatvany a pierdut lupta din defileul dintre Abrud si Campeni, lt. col. F. Kemeny a fost respins pe calea de acces Brad-Abrud-Campeni s.a. Comandantii maghiari nu au intarziat a recunoaste gravul esec al planurilor de infrangere a rezistentei revolutionare romanesti. In vara anului 1849 luptele au incetat ca urmare a incheierii armistitiului cu generalul J. Bem, dupa ce L. Kossuth a semnat Proiectul de pacificare (2/14 iulie 1849), prin care recunostea, cu mare intarziere, unele drepturi ale romanilor. Cu toate ca Avram Iancu a adoptat o atitudine binevoitoare fata de J. Bem, armata acestuia nu a fost capabila sa faca fata ofensivei armatelor aliate tariste chemate in ajutor de imparatul Franz Joseph si de cele habsburgice; tradata de unii generali si coplesita de armatele ruso-austriece, armata revolutionara maghiara este infranta la Sighisoara si apoi capituleaza la Siria, pe 13 august 1849.
         Dezbinarea fortelor revolutionare romane si maghiare a fost folosita de Habsburgi. Ea s-a datorat lipsei de intelegere a revolutionarilor maghiari in rezolvarea problemelor sociale ale taranimii, prin taraganarea desfiintarii iobagiei si prin nerecunoasterea drepturilor politice ale natiunii romane din Transilvania. De asemenea, Avram Iancu a fost inselat de promisiunile mincinoase ale imparatului austriac Franz Joseph de desfiintare a iobagiei si de acordare de drepturi si libertati politice romanilor in 1849 si in anii urmatori. Ca si alti revolutionari romani din Transilvania (S. Barnutiu, G. Baritiu) care se apropiau de conceptia politica a lui Nicolae Balcescu, Avram Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare, roman si maghiar, in lupta impotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic, dar a conditionat-o de satisfacerea revendicarilor nationale si sociale ale romanilor, insa aceasta a venit prea tarziu, cand fortele austro-ruse erau in ofensiva si erau pe punctul de a infrange armata revolutionara maghiara. Dupa infrangerea Revolutiei in 1849, bolnav si adanc indurerat de nedreptatile ce se faceau taranilor romani, a caror eliberare reala nu o putuse vedea infaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, in Muntii Apuseni. In anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale romanesti, refuza sa primeasca o decoratie imperiala zicand: “Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, alcum nu”. Trei ani mai tarziu, in 1852, refuza sa se intalneasca cu imparatul Austriei, Franz Joseph, aflat in vizita in Transilvania. In acelasi an este arestat si inchis. Dupa eliberarea din inchisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, apoi pe valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina supranumit Liber. Stand pe prispa casei acestuia, canta serile la fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, in prezenta multimii de oameni care vine sa-l asculte. In dimineata zilei de 10 septembrie 1872, la Baia de Cris, stapanul casei l-a gasit pe “craisorul muntilor” mort, pe prispa,cu fluierul alaturi…


         “Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care dupa puteri am si lucrat pana acuma, durere fara mult succes, ba tocma acuma cu intristare vad, ca sperantele mele si jertfa adusa se prefac in nimica. Nu stiu cate zile mai pot avea; un fel de presimtire imi pare ca mi-ar spune, ca viitorul e nesigur. Voiesc dar si hotarat dispun, ca dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca in folosul natiunii, pentru ajutor la infiintarea unei academii de drepturi; tare crezand ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii mele.” - fragment din testamentul sau, intocmit inca din 20 decembrie 1850.


         A fost ingropat la Tebea, pe 13 septembrie 1872, langa gorunul lui Horea…


AVRAM IANCU - scurta biografie

         Avram Iancu s-a nascut in anul 1824, in localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca in matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc in luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum il dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, ganditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a invatat la Vidra si Campeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor.
         A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, in anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat in fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost insa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. In urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Targu Mures, unde s-a inscris la “Tabla Regeasca” in calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati in meseria de avocat, pe care a si obtinut-o in anul 1848, cu mult succes. Profesorul Traian Popa, in “Monografia orasului Targu Mures”, Editura “Corvin” 1932, descrie pe baza de documente de arhiva activitatea lui Avram Iancu in aceasta localitate, in pregatirea si desfasurarea Revolutiei Romane din Transilvania anilor 1845-1848. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri intre popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batraneanu si altii, a deplans hotararea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului roman majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii romanesti cu Ungaria.
         La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta in ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor romani semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, in prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “In numele neamului romanesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere inaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia indelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. In testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau in viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pana acum!”.
         A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor inarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. In timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizand apararea lor in Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, castigandu-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (roman si maghiar) in lupta impotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona insa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale romanilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare romane si maghiare au capitulat la Siria, in 13 august 1849. Dupa infrangerea revolutiei, bolnav si adanc indurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea infaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, in Muntii Apuseni. In anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicand: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai tarziu refuza sa se intalneasca cu imparatul Austriei, Franz Iosef, aflat in vizita prin Transilvania. In acelasi an este arestat si inchis.
         Dupa eliberarea din inchisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stand pe prispa casei acestuia, canta serile din fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, in prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Muntilor” a fost inmormantat cu multa evlavie in cimitirul din satul Tebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, langa gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pana in ultima clipa. La Targu Mures, in locul statuii ecvestre a lui Avram Iancu, evacuata de moti si de armata la Campeni in 5 septembrie 1940, pentru a nu fi distrusa de horthysti, a fost dezvelita alta, la 12 noiembrie 1978, in Piata Trandafirilor.
         (text reprodus partial din ziarul “Tricolorul”)


CERTIFICATUL DE DECES A LUI AVRAM IANCU

         Directia Judeteana Alba a Arhivelor Nationale gazduieste numeroase documente foarte vechi cu mare importanta pentru istoria Romaniei. Printre cele mai interesante astfel de documente se regaseste si certificatul de deces al eroului national Avram Iancu, unul dintre conducatorii Revolutiei de la 1848.
          Documentul este de fapt o datare din perioada 29 august-1 septembrie 1872, consemnata in Protocolul Mortilor al Parohiei Ortodoxe Romane Vidra de Sus. Aceasta a fost scrisa de preotul local Vasile Gombosiu, care consemna decesul luiAvram Iancu pe 29 august 1872 si inmormantarea acestuia la 1 septembrie 1872. La numarul curent 42 din respectivul protocol, preotul a notat la numele celui decedat "Avram Iancu, Eroul Romanilor", care la data decesului avea 44 de ani si era "june". Vasile Gombosiu a specificat ca decedatul a fost impartasit, iar moartea a fost "fireasca". Preotul a precizat si locul in care a fost inmormantat trupul lui Avram Iancu, si anume la Biserica din Tebea. De mentionat ca majoritatea referirilor actuale la Avram Iancu dau ca perioada in care a trait acesta anii 1824-1872, respectiv 48 de ani. Tot in legatura cu Avram Iancu, in depozitul Directiei Judetene Alba a Arhivelor Nationale este pastrat un bilet de libera trecere, emis de "generalul Avram Iancu, pentru Ioan Lemeni, dregator imparatesc, pentru a putea sa mearga la Zlatna". Directorul institutiei, Dana Zecheru, a precizat ca documentul dateaza din anul 1848.
         De asemenea, aici exista si o gravura reprezentandu-l pe Avram Iancu in uniforma de general maghiar, aflat calare in fruntea ostirilor sale.


Despre casa memoriala AVRAM IANCU

         Aproape de malul Ariesului si inconjurata cu brazi falnici se afla casa veche, unde s-a nascut si a copilarit Iancu. Ea a fost construita in anul 1800 de catre tatal Iancului, iar fiul acestuia a lasat-o, prin testamentul din 1850, "in folosul natiunii romane" impreuna cu toata averea spre a se ntemeia o Academie de drept, convins fiind ca pe calea juridica natiunea romana si va redobandi drepturile. Casa, monument de arhitectura populara, este o constructie specifica zonei, pe o temelie de piatra cu pereti de lemn, batuti cu sipci, tencuiti si varuiti. Edificiul are 2 camere si un "tarnat", precum si un acoperis in patru ape, mai inalt de doua ori si jumitate de cat peretii cladirii, acoperit cu sindrila de brad. Interiorul pastreaza o parte din mobilierul si decoratia originale: masa, lavite, scaune, podis blide, icoane, precum si obiecte personale ale Iancului: leaganul, fluierul, sabia, briciul, precum si alte obiecte intre care copia portretului executat de Barbu Iscovescu. Prin grija Societatii "Astra" casa a devenit un mic edificiu muzeal, inca din anul 1880.


Muzeu memorial Avram Iancu - Comuna Avram Iancu

         Aici, in creierul Apusenilor, a rasarit Avram Iancu intr-una din zilele anului 1824. Scoala si-a facut-o la Cimpeni, Abrud, Zlatna si Cluj, unde a terminat Facultatea de Drept. In preajma izbucnirii revolutiei se afla printre fruntasii intelectualitatii luptatoare pentru eliberarea sociala si natioanala a romanilor din Transilvania - principii care au facut obiectul revendicarilor esentiale ale revolutionarilor . Fiind printre initiatorii adunarilor de la Blaj, din 1848, Avram Iancu devine si conducatorul ostilor de tarani si mineri din Muntii Apuseni, in fruntea carora respinge anumite atacuri ale nemesimii maghiare, castigandu-si renumele de Craiul Motilor.
         Dupa ce in 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilot nationale, refuza sa primeasca o decoratie imperiala zicand: "Natiunii sa i se dea drepturile pormise, atunci voi primi, alcum nu", iar in 1852 refuza sa se intalneasca cu imparatul Franz Iosef, in vizita prin Transilvania, Avram Iancu este suspectat, si in toamna lui 1852 arestat la Alba Iulia unde fusese atras prin viclesug.
         Cu sanatatea subrezita, Iancu isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, apoi pe valea Ariesului, la Lupsa dar mai cu seama la Baia de Cris unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina supranumit Liber. Stand pe prispa casei acestuia, canta serile la fluierul de paltin mestesugit cu multa maiestrie de el, in prezenta multimii de oameni care vine sa-l asculte. In dimineata zilei de 10 septembrie 1872, stapanul caseil-a gasit pe Avram Iancu, vestitul Crai al Muntilor, pe prispa, mort cu fluierul alaturi...
         Asa s-a incheiat existenta eroului motilor, a aceluia care in testamentul sau din 20 decembrie 1850 scria: "Unicul dor al vietii mele e sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pana acum, durere fara mult succes, ba tocmai acum cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa sa prefac in nimica".
         Avram Iancu a fost inmormantat la Tebea, langa Brad, in prezenta a peste 10.000 de oameni.
         Chipul si personalitatea lui Avram Iancu - pe care scriitorii straini il aseamana cu Empeciando, eroicul aparator al taranimii spaniole in luptele cu Napoleon , ori cu Andreass Hoffer, taranul luptator din Alpii Tirolezi - au fost obiect de inspiratie in pictura (B. Iscovescu) si chiar in dramaturgia romaneasca (Lucian Blaga).
         In muzeul memorial din comuna care-i poarta numele, sunt stranse laolalta obiecte de port popular si de uz caznic, arme proclamatii, documente referitoare la revolutia din 1848 si fotografii. Casa in sine - o constructie tipic mocaneasca - atrage atentia vizitatorului, ea fiind declarata monument de arhitectura.


Nicolae Nicoara-Horia: Inmormantarea lui Avram Iancu


         „…si daca o fi sa mor, numai aici sa ma ingropati“ (Avram Iancu)
         „Marele si nefericitul nostru Avram Iancu a raposat la 11 septembrie la trei ore dimineata, in Baia de Cris.
         Boala mortala i s-a tras dintr-o raceala intamplata in luna trecuta, cand odata mergand din Brad la Baia de Cris, a petrecut noaptea sub cerul liber.
         In urma acesteia el fu transportat in ospiciu comitatens din Baia de Cris, dar apoi, vindecandu-se intru-catva, a iesit.
         Insa mai tarziu iara s-a racit si astfel recidivand, boala a devenit nevindecabila, si nefericitul si-a respirat nobilul sau suflet (s.n.)– sub cerul liber.
         Inteligenta romana din Baia de Cris, care a facut atat de mult pentru alinarea suferintelor gloriosului martir pana-ce acela atrait,– indata ce a aflat tristul eveniment, dispune, a se transporta cadavrul la locuinta domnilor Ion Simionas si Ion Vlas, unde apoi acela se aseza pe un catafalc decorat in doliu.
         Abia s-a latit stirea trista, inteligenta si poporul, care adorau deopotriva pe Iancu, s-au grabit din toate partile a vedea inca-odata pe acest adevarat martir mare al romanismului,– si a-i depune tribut admiratiunii lor prin o ultima sarutare. In poarta casei, unde zacea cadavrul, tricolorul national era acoperit in doliu; si comunele din intreg districtul au tras clopotele de trei ori pe zi, si toate au scos la biserica flamura neagra.
         Inmormantarea se incepu la 13 septembrie dupa amiaza la doua ore, asistand un public imens, adunat din toate partile districtului, mai si din cele invecinate. In mijlocul celor veniti se afla si martiala figura a eroului-protopopul Balint, coleg al raposatului, si altii.
         La celebrarea ceremoniei funebre, sub pontificarea domnului protopop din Brad, Nicola Miheltian, au luat parte 30 de preoti in ornamente bisericesti si o mare multime de invatatori si cantori.
         La finalul ceremoniei, parintele protopop pontificat a rostit o cuvantare funebra; demna de inaltimea doliului general.
         Apoi cortegiul pleca. In frunte mergea un june cu flamura nationala, imbracata in doliu; dupa acesta urmau mai multi prapori bisericesti, apoi cosciugul cu carul funebru facut anume pentru acest scop; pe langa cosciug de ambele parti mergeau 25 de tineri cu faclii aprinse; apoi urmau toti preotii, cantorii si invatatorii,– dupa acestia doua bande musicale, care pe rand,– intonau arii triste; si in fine damele, inteligenta si poporul intristat.
         Astfel toti pe jos petrecura mortul pana la comuna vecina, la Tebea, si in cimitirul acesteia, asezara cadavrul scump spre odihna eterna, langa ”gorunul lui Horia“.
         Ceremonia trista se incheie printr-o frumoasa cuvantare funebra, rostita la mormant de dl. avocat George Secula, – care a impovizat si o poezie ocazionala impartita cu aceasta ocazie intre cei de fata.
         Seara mai multi inteligenti se adunara la hotelul din Baia de Cris, unde apoi se purtara multe toasturi in memoria raposatului, care de multe ori zicea relativ la faptele lui din 1848:”S-a fost cam stricat aerul prin case, si eu ca vijelia am venit sa le curatesc!“
         Si el ne-a curatat si inimile. Ne-a invatat cum sa ne iubim natiunea, fara interes material, fara a aspira la functii, si neavand alta dorinta decat a o vedea fericita.
         Adio, sublime apostol al romanismului!
         Adio neuitatul nostru martir!“
         
         
         Revista Familia, nr. 38, din 17/29 septembrie 1872
         NICOLAE NICOARA-HORIA


PENTRU DESCARCAREA DOCUMENTELOR VA RUGAM DATI click dreapta ---> Save As

         Avram Iancu- short biography (engleza)
         Avram Iancu- scurta biografie (romana)
         Avram Iancu si timpul sau
         Viata si faptele lui Avram Iancu



 
     

unique visitor counter

Situl a fost creat in august 2008
© 2008 "Tara Iancului- Iubirea mea"