Tara Iancului- Iubirea mea
     

 

 
acasa actiuni documente alaturi de noi ce dorim craisorii

















              Cuvântarea D-lui prof. Ioan Mircea Molot, Presedintele Consiliului Judetean Hunedoara cu ocazia sfintirii troitei ridicata in memoria martirilor de la 1784 la poalele Cetatii Deva, joi 18 noiembrie 2009

              Preasfintiile voastre, onorati invitati,
              Doamnelor si domnilor,

              Evenimentul de astazi este unul patriotic. Se implinesc 225 de ani de când aici, la poala nord-estica a Cetatii ,albesc uitate osemintele a 117 martiri ai neamului, intr-o groapa comuna, tarani si preoti indeolalta, ridicati de Horea la lupta pentru libertate, pamânt si dreptate. Printre acestia, se numara si 7 femei eroine care au schimbat furca de tors cu furca devenita arma, bratele de alintat copiii, cu brate de lupta. Tot aici, un mot iobag sau un preot cucernic citea ULTIMATUMUL lui Horea, adresat nobilimii impresurata in Cetate. Avedereste cântecul despre acele zile: "Când era Horea-mparat, /domnii nu s-au descaltat/nici in pat nu s-au culcat/nici la masa n-au mâncat.”
              Ultimatumul este intâia constitutie moderna europeana, care a precedat-o pe cea a Revolutiei franceze. Aici s-au scris multe pagini de istorie, dar cea mai glorioasa si mai sângeroasa apartine ostenilor tarani ai lui Horea, Craiul muntilor. In noiembrie 1784 ei ataca Cetatea dinspre oras. Nu au un plan de bataie, dar au dorul neostoit de dreptate si libertate. De pe creneluri, nobilii refugiati aici, aud glasul de tunet al unui preot devenit ostean, al unui român in care s-a desteptat demnitatea de om, mândria de neam, setea de pamânt: ,,Nobili sa nu mai fie...stapânii nobili sa paraseasca pentru totdeauna mosiile...dânsii inca sa plateasca impozitele intocmai ca poporul plebeu. Pamânturile sa se imparteasca intre tarani!” Surprinsi de ostile chezaro-craiesti, venite de la Orastie in sprijinul nobililor impresurati, taranii sunt impinsi catre Mures. 117 tarani cad in lupta sau sunt decapitati intr-o scena de groaza, apocaliptica. In ziua de 7 si in ziua de 8 noiembrie au fost pusi cu capetele pe bârna deasupra unui sant. Capetele cadeau in sant, iar trupurile erau impinse cu piciorul de gâde, intr-o groapa comuna. Scena supliciului era atât de cutremuratoare incât condamnatii fara judecata se imbulzeau sa fie decapitati mai degraba. Acesta a fost doar inceputul unui sir de samavolnicii care va culmina cu chinurile cristice ale conducatorilor rascoalei.
              Doamnelor si domnilor, se cuvine sa amintim ca doi mari români, carturari si istorici, Francisc Hossu-Longin si Nicolae Densusianu, dupa 100 de ani, aveau sa caute si sa gaseasca , groapa comuna in partea de nord-est a Cetatii. Autoritatile vremii au interzis sa fie cinstite osemintele acestor martiri, oseminte care stau la temelia istoriei unui neam martirizat prin atâtea vitrege si insângerate istorii. "Veni-va vremea ...", pare ca ar fi zis Nicolae Densusianu, autorul primei istorii a Rascoalei lui Horea, Closca si Crisan. Iata ca a venit vremea când in libertate ne putem cinsti inaintasii, ne putem scrie istoria. Promitem ca acele oseminte sacre vor fi sfintite dupa datina si peste ele va veghea un impunator monument.
              Onorata asistenta, privesc in jur si vad, impresionat, atâtea fete bisericesti. Ma aplec in fata domniilor voastre, cucernici parinti, urmasii acelor slujitori ai Bisericii Ortodoxe care au lasat crucifixul pentru a lua in mâna palosul, securea ori coasa si a deveni capitani intr-o ostire cum n-a mai fost alta. Din când in când, istoria ne obliga sa luam pilda inaintasilor la aceasta mereu tulburata rascruce de lumi.

              Fie ca acesti bravi martiri si eroi sa doarma in pacea de care nu au avut parte.
              Sa le fie tarâna usoara si amintirea vie!


              CUVANTAREA D-LUI PROF. GLIGOR HASA (scriilor si istoric)
Autorul monografiei “Cetatea Devei intre legenda si istorie",
la sfintirea troitei ridicata in memoria martirilor de la 1784

              Doamnelor si domnilor, sfintiile voastre, dragi romani,

              Cetatea Devei, una dintre cele mai impunatoare aflate in spatiul provinciilor romanesti, are, alaturi de Cetatea Lipovei, meritul de a fi rezistat expansiunii otomane si austriece. Sub zidurile ei au pierit numeroase ostiri, fie ele turcesti, fie austriece; aici, la Magna Curia, palat princiar, voievozi precum Gabriel Betlen sau Gheorghe Racoti al II-lea au refacut pentru scurta vreme Unirea Viteazului si au cutezat sa viseze la refacerea Vechii Dacii. Multi printi pribegi din Moldova si Tara Romaneasca si-au gasit aici ocrotirea.
               Printre ei, insusi Patrascu Voda, fiul lui Mihai Viteazu. Aici, doamnelor si domnilor, s-a facut istorie. Aici si la Hunedoara, cum spunea Mihai Eminescu in articolul "Un pseudocongres de istorie tinut la Deva", s-au nascut cele trei dinastii romanesti, "a Corvinestilor, a Basarabilor, a Musatinilor, a dinastilor dela Maramorosu chiar".
               Istoria Cetatii s-a conturat din lumini si umbre. In incinta se afla cea mai crunta inchisoare, loc de martiriu pentru razvratitii sau adversarii religiosi preotul ortodox Ioan din Gales, inchis aici peste 20 de ani, Moise Secuiul, vajnic comandant de osti si luptator pentru independenta Transilvaniei, preotul Ghenadie Vasici, episcopul unitarian si anabaptist Francisc David, pisat cu maiul intr-o celula, rasculatii lui Horea, decapitati cu barda, care mai asteapta sfanta dreptate intr-o groapa comuna. Iata ca dupa 225 de ani trecuti s-au gasit buni romani si oameni ai binelui care le cinstesc memoria cu prinos felicitari, domnului Mircea Molot, domnului Mircea Muntean, domnilor care au imbratisat acesta idee.
               Dragi si buni frati romani! Astept de mult timp prilejul sa spun ca istoria Transilvaniei nu s-a scris ori, dupa vrerea lor, au scris-o altii. Istoria Devei este felie de glorioasa istorie nescrisa. Aici Nicolae Iorga gasea marturia constiintei originii geto-dacice a neamului romanesc. Aici, astazi, repet, si noi scriem istorie marturisind cu prinos si cu acest moment memoria inaintasilor, caci, iata, parafrazam, "cine nu are trecut nu poate avea viitor". In pofida unor RELE.... Interpretari, imi ingadui, ca scriitor si istoric, sa marturisesc, privind placuta de pe acest mormant simbolic, ca liberalii au avut si au cultul istoriei , fiindca au facut istorie.
               Acesta nu este nici prilej, nici manifest electoral si desfid pe oricine Il considera ca atare! Sub Austro-Ungaria ni s-a interzis sa ne cinstim inaintasii si eroii, in cei 20 de ani interbelici nu am avut vreme si ne-au macinat, ca astazi, intrigile politice, sub comunism ni s-au confiscat istoria si s-a pus lacat pe adevar.
              Astazi, macar astazi dupa secole si amar de ani, haideti sa-i cinstim pe cei fara de care nu am fi fost ori am fi fost altfel!



 
     

unique visitor counter

Situl a fost creat in august 2008
© 2008 "Tara Iancului- Iubirea mea"