"Ori punem pumnul in pieptul furtunii, ori pierim" Avram Iancu, 1848

Edmund Burke (om politic irlandez): ”Ca raii sa invinga e suficient ca cei buni sa nu faca nimic”  N. Iorga: Om esti pentru oameni. Si nu pentru a le cruta sarcina de a te ingriji de tine, ci pentru a primi sarcina de a te ingriji de ei. „Fii al celorlalti, cat poti mai mult si cu cat mai multa bucurie”   N. Iorga  14.11.1910: „Cea dintai sarcina pe care cu totii trebuie s-o indeplinim astazi este sa punem temelia unei tari sigure de viitorul ei. N. Iorga – 1920: Problemele de educatie ale unui popor se pun din nou cu fiecare generatie, care trebuie educata pentru a face mai departe pasul pe care-l cere neiertatoarea vreme” Titu Maiorescu: „Intelegerea raului este o parte a indreptarii”   Despre 1848 – Despre Avram Iancu   1.  Liviu Rebreanu: „ Totdeauna a fost si totdeauna va fi de actualitate Avram Iancu, regele muntilor, capetenia motilor, mandria ardelenilor”. 2.  Geo Bogza: „Poate nici unuia din trecut – eroi sau martiri – nu i-am ramas atat de datori ca legendarului Crai al muntilor. Cantat si glorificat de generatiile precedente, Avram Iancu ramane de descoperit”. 3. prof. Stefan Pascu – istoric: „Urmasii se intreaba cu justificata uimire ce anume l-a ridicat pe Avram Iancu la numai 24 de ani „pe piedestalul eroului, inconjurat de aureola legendei. Farmecul sau personal? Vorba-i scurta si nesovaitoare? Curajul tineresc, dar chibzuit? Simtul de dreptate? Optimismul contagios? Care din aceste calitati i-au asigurat lui Avram Iancu o asemenea aureola? Nici una luata in parte, toate la un loc, deoarece acestea alcatuiesc ceea ce se numeste o personalitate istorica in intelesul superior al notiunii; 3.a. Un neam intreg, natiunea romana, scapata de urgie si stralucitoare in nadejdea gloriei viitoare, azi cucernic se inchina tie, Avram Iancu, fecior balai cu ochi albastri, dulcele „Crai al Muntilor”, suflet fara prihana, mucenic al suferintei, erou nebiruit, jerfelnic prea bogat al dorului nostru de libertate si dreptate…      Tu, Iancule si motii tai, ati trait si ati murit pentru dreptate si libertate. Idealul acesta ramane la temelia vietii noastre nationale. Pentru izbindirea si desavirsirea acestui ideal vor trai si vor muri generatiile care te urmeaza.” 2.  George Baritiu: „ este un adevar foarte trist ca libertatea in aceasta lume trebuie sa se rascumpere asa de des prin varsare de sange; insa nu avem ce face, asa merge pe acest glob, lupta pentru existenta si libertate curge neincetat sub forme foarte diverse, pana ce de atatea ori oamenii recurg si la arme”. 3.  Nicolae Balcescu care a cunoscut indeaproape calitatile minunate ale luptatorilor iobagi transilvaneni, scria cu privire la moralul acestora: „ Fost-am de am vazut eu insumi pe acei ingrozitori moti… hranind o ura fanatica catre dusmanii lor, astfel cum trebuie sa fie orice popor in razboaiele nationale, dar am gasit intransii multe simtaminte omenoase, inalte si generoase. In acea vreme cand inima imi era zdrobita, caci din toate partile vedeam nationalitatea romana calcata si strivita de dusmani straini, fusei fericit a gasi acolo pe acele piscuri uriase, pe deasupra norilor, o nationalitate si o viata romaneasca infocata si puternica… Seara, dupa ce toata ziua strajuiau potecile, se hartuiau si luptau cu dusmanii, ii vedeai adunati… pe langa focuri,, care povestind intamplarile zilei, care dantuind imprejurul flacarilor, care zicand din fluiere, buciume si cimpoaie… Apoi cu totii, juni, barbati si batrani se puneau de faceau sa rasune vaile muntilor de cantari de vitejie si nationalitate mai cu seama, de vreo puternica si frumoasa „Marseilleza” a d-lui Andrei Muresanu  - „Desteapta-te romane din somnul cel de moarte” pe care o cantau chiar in mijlocul focurilor si a urletelor de tunuri”. 4.   Vasile Macariu Moldovan (1824-1895), participant la luptele din munti si Prefect al Legiunii III de Campie isi va aminti: „Intr-adevar, nu stiu cum de mai puteam trai in aceste timpuri ! Faceam marsuri care ti-ar parea ca trec peste puterile omului, sustineam lupte lungi si disperate; porneam in vreo directiune catre marginile muntilor si niciodata nu aveam proviziuni in straite, barem de-o mancare buna. De avea careva dintre noi o bucata de paine, ori malai, nu aveau ceilalti, si o bucata o impartem de multe ori, in 10-15 portii, iar daca ne puteam ospata vreodata cu o bucata de malai si cu o oala de lapte covasit, doua zile nici ca mai catam la mancare. Viata in noi o sustinea mai mult entuziasmul ce ni-l imprumuta sfintenia cauzei ce aparam”;       In volumul sau intitulat „Memorii din 1848-1849”  sunt redate randuri „scrise cu condeiul muiat in sufletul unui popor prigonit si nedreptatit de secoli, al celor 40.000 de mucenici cari si-au jertfit viata pentru drepturile si libertatile neamului lor si cari din sacra lor cenusa ne striga cu ardoare: Romani, puneti-va increderea in voi insiva !”        a)  „ Unicul dor al vietii mele fiind ca sa-mi vad Natiunea mea fericita... ” - Avram Iancu (1850)   b) „ Cea dintii sarcina pe care cu totii trebuie s-o indeplinim astazi este sa punem temelia unei tari sigure de viitorul ei. (...) Problemele de educatie ale unui popor se pun din nou cu fiecare generatie, care trebuie educata pentru a face mai departe  pasul pe care-l cere neiertatoarea vreme.”  -  Nicolae Iorga (1920)             „Pe noi romanii, spunea Avram Iancu,  ne-au rasculat nerecunoasterea nationalitatii in politica, tiraniile si barbariile feudalilor si aristocratilor transilvani maghiari, pe care poporul in aceasta epoca nu le-a mai putut suferi.” DISCURSUL TINUT IN SENATUL ROMANIEI LA DATA DE 18 NOIEMBRIE 1923 DE CATRE FOSTUL EPISCOP AL ORADIEI  ROMAN CIOROGARIU   Domnilor senatori,   (…) S-a facut o atmosfera in strainatate , o atmosfera dusmanoasa Romaniei.         Greseala cea initiala este ca atunci, cand am inceput sa ne cladim Romania Noua, Am uitat sa ne facem un program de stat, un program bisericesc, un program cultural, un program economic, un program care sa cuprinda intreaga viata de stat si intreaga viata sociala.         Insufletirea cea mare, in generozitatea aceea de a da tuturor toate drepturile, noi am uitat ca inainte trebuie sa ne facem acest program care program si-l face fiecare tara, pentru ca mai inainte de toate trebuie sa avem in vedere tara si pe urma pe particulari. Trebuie sa ne facem acest program care sa domineze fara considerente la schimbarile de guvern, programul Statului Roman, care sta peste programele de partid.        Trebuia sa se faca un astfel de program, pe baza caruia sa stea fiecare guvern care se succedeaza si daca am avea acest program facut, atunci este indiferent ca schimbarea de guverne, caci fiecare guvern vine si continua mai departe programul national stabilit odata pentru toti si pentru totdeauna.        Inchei cu dorinta ca acum cand se pun in discutiune legile, cari au sa normeze noua viata politica, sa se puna pe baze nationale (subl. S.V.)        A intrat frica in noi ? Nu mai cutezam sa vorbim despre nationalism ?        D-lor senatori, cand viu eu si zic ca ideea nationala trebuie sa strabata ca o suflare Dumnezeiasca toate institutiile noastre, nu inteleg prin aceasta sovinismul, caci aceasta e o degenerare a nationalismului, ci sub ideia nationala inteleg constiinta nationala, care este generoasa, dreapta, care stimeaza pe om, care stimeaza libertatea fiecaruia, ori de ce limba si lege ar fi. De aceasta idee nationala nu are sa-i fie frica nimanui, pentru ca in aceasta idee nationala este generozitate, dreptate pentru toti si se cuprinde si ideea, ca tara romaneasca romanii au sustinut-o de mii de ani, romanii au facut-o, nu pentru altii, decat pentru a ramane a romanilor (aplauze prelungite). Aceasta este ideea nationala si aici, d-lor, este conflictul cel mare intre noi si internationali. D-lor, eu nu sunt sovinist, nu urasc pe nimeni pe fata pamantului, dar imi iubesc neamul meu si tara mea si iubesc si pe acei cari sunt concetatenii mei. Strabunii nostri romani cu ce au cucerit lumea ? Cine a ajuns in Roma s-a sfiit oare sa invete limba latina ? Nu. Cand vom sustine si noi aceasta idee nationala nepangarita de uriciuni, atunci si la noi se va simti fiecare fericit sa se numeasca civis romanus, intr-o Romania a Romanilor.   Petru E. Papp                                                                                                                      „Din trecutul Beiusului”- (Beius – 1928)   (…) In 1926 venind din nou la putere Partidul Poporului am fost ales deputat pe lista acestui partid. Si Beiusul ca toate centrele din tara e firimitat in diferite partide politice. Multe partide, isprava putina. Politica ne-a spulberat clipele de vraja ale infaptuirii Romaniei Mari. Prea iute, prea brusc.    Ura si cearta isi ridica capul in tot locul. Ea se instapaneste grozav in sufletele fratilor de un sange si de o lege.     Si ma doare si sunt cuprins de adanca mahnire !     De ce nu stim sa ne calcam pe inima si sa ne servim tara, tronul cu tot sufletul, cu toata inima, cu toata dragostea si toata credinta !     E pacat sa sadim volbura patimilor politice in sufletul taranului, discreditandu-se si dejosindu-ne noi pe noi !     Dusmanul ne pandeste !              Halmagiu – 10 sept. 1933            Dr. IOAN SUCIU, notar, organizatorul in 1919 al corpului de voluntari « Horia »            „Simt o rascolire a simtemintelor mele cand vorbesc in fata voastra, de asta data. Se bate in mine inima mea cu mintea mea: inima care ma indeamna sa spun tot, sa invinuesc pe cine-i de vina si mintea care imi spune sa nu rascolesc lucrurile ce au fost.            Venim aci sa laudam pe eroii dela 1784, 1848 si 1919, dar cu cat ii laudam mai mult, sa ne simtim fiecare vinovatia noastra si sa ne spunem, ca aproape nimic nu s'a facut pentru urmasii eroilor Muntilor Apuseni.            La 1919, Consiliul Dirigent, ocupandu-se in mai multe sedinte de soartea Motilor, a vrut sa reinfiinteze comitatul Zarandului, anexandu-i toate tinuturile Muntilor Apuseni, pentruca sa poata Motii, ei de ei, sa se ajute pentru binele lor si al tarii.            Era timpul scurt, si nici bani n'aveam in vremurile acelea. Venit-au alte guverne si fiecare a inceput sa studieze chestiunea Motilor, ca sa vina apoi alt guvern, cu noui studieri, de am ajuns astfel sa vedem ca a trecut 15 ani de zile de atunci fara sa se faca nimic. Nu acuz, imprejurarile au vrut asa.            Dar daca venim sa sfintim acest monument, fiecare atom dintransul sa ne aduca aminte ca nu merge la nesfarsit cu fagaduieli si ca trebue sa facem totul pentru acest popor. E timpul suprem!            In ce ma priveste pe mine, sunt batran, dar simt ca daca m'ar ajunge ceasul din urma, as muri indurerat ca ramane o datorie neimplinita. Zilele ce Ie mai am, mi le voiu consacra durerilor acestor tinuturi si zi de zi voiu bate nicovala ca sa se auda pana sus, ca trebue sa facem ceva pentru acest popor.            La 1919 v'am chemat Ia lupta spunandu-va sa luptati, ca jertfa voastra va fi rasplatita. N'as vrea sa fac o asemanare cu felul penibil cum a fost rasplatita de austrieci jertfa celor 40 de mii de lanceri ai lui Avram Iancu.            Cred ca Regele drag si iubit, care colinda colt de tara dupa colt de tara ca sa cunoasca nevoile poporului, va veni si intre Moti, si nu numai in cateva comune alese, impodobite ocaziona), ci dela coliba la coliba, ca sa vada ce este aici.            Il asteptam cu drag, si strigam din inima : Traiasca Regele!"            (Nota noastra : ingrosarile textului ne apartin)                                    Tebea – statia CFR - 10 iun.1934, Ing. PETRE ZAMFIRESC, inspector al Inspectiei de Intretinere L5 – CFR Arad, la dezvelirea bustului lui Avram Iancu            „Nu simpla intamplare sau dorinta de a infrumuseta o statie au facut sa se inalte aci un bust lui Avram Iancu. O constiinta adanc romaneasca, o porunca sufleteasca trecuta pe nesimtite din tata in fiu, din generatie in generatie, au facut sa se ridice din bronz si pe granit figura celui care a sacrificat totul pentru drepturile neamului sau romanesc. Pentru Dvs. care v'ati nascut si ati trait in aceste minunate vai si dealuri fiecare om mai in varsta a stiut sa va spuna ceva despre Avram Jancu, fiecare poteca v'a aratat drumurile Iui, fiecare brad v'a infiorat cu murmurul frunzelor care alinase odinioara intristarea lui. Noi cei crescuti pe plaiurile Munteniei n'am fi putut insa sti aceste lucruri decat numai din carti daca bunul Dumnezeu n'ar fi adus in fiecare oras al Tarii dinainte de 1918 multi Romani din Ardeal. Fireste ca cei veniti pe plaiurile noastre erau temperamentele cele mai avantate, erau sufletele in care sentimentul national izbucnea fara putinta de a-l struni. Un asemenea Roman am avut profesor la liceul din Ploiesti acum 30 ani. Avantul lui sufletesc, idealul lui national a stiut sai sadeasca in fiecare elev al sau. Ochii lui erau plini de lacrimi adevarate ori de cate ori ne vorbea despre figurile mari ale neamului romanesc din Ardeal. Dar insufletirea lui era covarsitoare atunci cand ne descria viata, idealurile si luptele lui Avram Iancu. Deseori ne spunea el cu o inspiratie profetica: "Dvs. care veti sluji Regelui Carol II intr'o Romanie intregita aveti datoria sa va duceti la Tebea si sa va plecati fruntea la mormantul lui Avram Iancu".            Din samanta aruncata de profesorul ardelean in sufletul meu, dar mai ales din necesitatea ce am simtit de a raspunde sentimentului d-voastra de mandrie romaneasca, a rasarit bustul pe care il inauguram azi.            Va rugam sa-l pastrati in cinste.                        GH. BRATIANU – TEBEA, 1 Nov. 1931            „Lespedea pe care o depun aci pe mormantul lui Avram Iancu („Craiului Muntilor, Natiunea Romana intregita in hotarele firesti si unita in spiritul libertatii. MDCCCXLVIH-MCMXVIH"), este pentru dreptul si demnitatea poporului roman din munti... Acolo unde nu reu-seste vorba si intelegerea, reuseste sabia. Avram Iancu a scris dreptatea poporului roman din munti, pe fruntea dusmanilor, cu sabia. De aceea spada lui am gravato aci pe piatra de mormant, ca pururea sa domneasca demnitatea poporului roman"                        OCTAVIAN GOGA – TEBEA, 1 NOV.1931            incandescenta mare Noi am venit aci, la mormantul acestui erou, ca sa ne aprindem candela sutletului nostru, Ia aceea a lui, care ne sopteste par'ca pe freamatul de vant, ca sa pastram neatins si neintinat sentimentul national. Caci, Avram Iancu este acela care a lansat ideia pastrarii natiunii. Formula demnitatii nationale ne-a ramas dela el, s'o ducem mai departe".